succesoral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCCESORÁL, -Ă, succesorali, -e, adj. Care ține de succesiune (
2), privitor la succesiune. – Din
fr. successoral.succesoral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)succesorál adj. m.,
pl. succesoráli; f. succesorálă, pl. succesorálesuccesoral (Dicționaru limbii românești, 1939)*succesorál, -ă adj. (d.
succesor; fr.
successoral). Relativ la succesorĭ (la succesiune):
lege succesorală.succesoral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCCESORÁL, -Ă, succesorali, -e, adj. Care ține de succesiune (
2) privitor la succesiune. — Din
fr. successoral.