succedaneu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCCEDANÉU, succedanee, s. n. Substanță, produs etc. care poate înlocui la nevoie o altă substanță, un alt produs etc. cu proprietăți asemănătoare. – Din
fr. succédané, lat. succedaneus.succedaneu (Dicționar de neologisme, 1986)SUCCEDANÉU s.n. Medicament care poate fi substituit altui medicament, având aceeași acțiune. ♦ Substituent; surogat. [Pl.
-nee. / < fr.
succédané, cf. lat.
succedaneus].
succedaneu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUCCEDANÉU s. n. medicament, produs care poate substitui un altul, cu aceleași efecte sau proprietăți. (< fr.
succédané, lat.
succedaneus)
succedaneu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)succedanéu s. n.,
art. succedanéul; pl. succedanéesuccedaneu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCCEDANÉU, succedanee, s. n. Substanță, produs etc. care poate înlocui la nevoie o altă substanță, un alt produs etc. cu proprietăți asemănătoare. — Din
fr. succedane, lat. succedaneus.succedaneŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*succedanéŭ, -ée adj. (lat.
succedáneus, d.
succédere, a succede). Care poate înlocui altă substanță. S. n. pl.
ee. Substanță care poate Înlocui alta. V.
surogat.