succedare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCCEDÁRE, succedări, s. f. Faptul de
a (se) succeda. [
Var.: (rar)
succédere s. f.] –
V. succeda.succedare (Dicționar de neologisme, 1986)SUCCEDÁRE s.f. Faptul de a (se) succeda. [Var.
succedere s.f. / <
succeda].
succedare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)succedáre s. f.,
g.-d. art. succedắrii; pl. succedắrisuccedare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCCEDÁRE, succedări, s. f. Faptul de
a (se) succeda. [
Var.: (rar)
succedére s. f.] —
V. succeda.