succedaneŭ - explicat in DEX

succedaneu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUCCEDANÉU, succedanee, s. n. Substanță, produs etc. care poate înlocui la nevoie o altă substanță, un alt produs etc. cu proprietăți asemănătoare. – Din fr. succédané, lat. succedaneus.

succedaneu (Dicționar de neologisme, 1986)
SUCCEDANÉU s.n. Medicament care poate fi substituit altui medicament, având aceeași acțiune. ♦ Substituent; surogat. [Pl. -nee. / < fr. succédané, cf. lat. succedaneus].

succedaneu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUCCEDANÉU s. n. medicament, produs care poate substitui un altul, cu aceleași efecte sau proprietăți. (< fr. succédané, lat. succedaneus)

succedaneu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
succedanéu s. n., art. succedanéul; pl. succedanée

succedaneu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUCCEDANÉU, succedanee, s. n. Substanță, produs etc. care poate înlocui la nevoie o altă substanță, un alt produs etc. cu proprietăți asemănătoare. — Din fr. succedane, lat. succedaneus.

succedaneŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*succedanéŭ, -ée adj. (lat. succedáneus, d. succédere, a succede). Care poate înlocui altă substanță. S. n. pl. ee. Substanță care poate Înlocui alta. V. surogat.