subțioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.subțioară (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)subțioáră (-óri), s. f. – Subraț. –
Var. supțioară, subsioară, subs(u)oară, su(pt)suoară. Mr. (sum)soară, megl. suptăsoară, soară. Lat. sŭbāla „subraț” (Cihac, I, 268; Cipariu,
Gram.; Philippide,
Principii, 33 și 97; Densusianu,
Rom., CXXIII, 286 și
GS, II, 315; Pușcariu 1667; Candrea,
Éléments, 8; REW 8346; Rosetti, I, 171),
comp. la o dată ulterioară cu
sub. Var. se explică prin aceleași
var. ale lui
sub. Uz general (
ALR, I, 54).
subțioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subțioară f. partea dedesupt a umărului la încheietura brațului. [Mold.
subsoară = lat. *SUB SUB ALA; forma munteană
subțioară a fost influențată de
subțirei].
subțioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.