subîncrengătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBÎNCRENGĂTÚRĂ, subîncrengături, s. f. Subdiviziune a unei încrengături. –
Sub1- +
încrengătură.subîncrengătură (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBÎNCRENGĂTÚRĂ s. f. categorie sistematică inferioară încrengăturii. (după fr.
sous-embranchement)
subîncrengătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subîncrengătúră (su-bîn-/sub-în-) s. f.,
g.-d. art. subîncrengătúrii; pl. subîncrengătúrisubîncrengătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBÎNCRENGĂTÚRĂ, subîncrengături, s. f. Subdiviziune a unei încrengături. —
Sub1- +
încrengătură.