subînchiria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I.
Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa. ◊ A lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil. [
Pr.:
-ri-a] –
Sub1- +
închiria (după
fr. sous-louer).subînchiria (Dicționar de neologisme, 1986)SUBÎNCHIRIÁ vb. I. tr. A da cu chirie un imobil (sau o parte dintr-un imobil) închiriat pe seama sa. ♦ A închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. [Pron.
-ri-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / <
sub- +
închiria, după fr.
sous-louer].
subînchiria (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBÎNCHIRIÁ vb. tr. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, închiriat pe seama sa. ◊ a închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. (după fr.
sous-louer)
subînchiria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subînchiriá (a ~) (su-bîn-, -ri-a/sub-în-) vb.,
ind. prez. 3
subînchiriáză, 1
pl. subînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3
să subînchiriéze; ger. subînchiriínd (-ri-ind)subînchiria (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I.
Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa. ♦ A lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil. [
Pr.: -
ri-a] —
Sub1- +
închiria (după
fr. sous-louer).
subînchirià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subînchirià v. a închiria o parte a casei luată cu chirie.