subîmpărți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBÎMPĂRȚÍ, subîmpárt, vb. IV.
Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. –
Sub1- +
împărți.subîmpărți (Dicționar de neologisme, 1986)SUBÎMPĂRȚÍ vb. IV. tr. A împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. [P.i.
subîmpárt. / <
sub- +
împărți, după fr.
subdiviser].
subîmpărți (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBÎMPĂRȚÍ vb. tr. a împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. (după fr.
subdiviser)
subîmpărți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subîmpărțí (a ~) (su-bîm-/sub-îm-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. subîmpárt, imperf. 3
sg. subîmpărțeá; conj. prez. 3
să subîmpártăsubîmpărți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBÎMPĂRȚÍ, subîmpárt, vb. IV.
Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. —
Sub1- +
împărți.subîmpărțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subîmpărțì v. a subdivide.