subzista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBZISTÁ, subzíst, vb. I.
Intranz. (
Livr.)
1. A rămâne în vigoare; a se menține, a dăinui, a dura.
2. A avea mijloace de existență; a se întreține, a trăi. – Din
fr. subsister.subzista (Dicționar de neologisme, 1986)SUBZISTÁ vb. I. intr. 1. A rămâne în vigoare; a dăinui.
2. A avea mijloace de existență, a trăi. [P.i.
subzíst. / < fr.
subsister, cf. lat.
subsistere].
subzista (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBZISTÁ vb. intr. 1. a rămâne în vigoare; a dăinui. 2. a avea mijloace de existență, a trăi. (< fr.
subsister, lat.
subsistere)
subzista (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subzistá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
subzístăsubzistà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subzistà v. V.
subsista.subzista (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBZISTÁ, subzíst, vb. I.
Intranz. 1. A rămâne în vigoare; a se menține, a dăinui, a dura.
2. A avea mijloace de existență; a se întreține, a trăi. — Din
fr. subsister.