subzistent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBZISTÉNT, -Ă, subzistenți, -te, adj. (
Livr.) Care subzistă, care se menține, care rămâne. – După
fr. subsistant.subzistent (Dicționar de neologisme, 1986)SUBZISTÉNT, -Ă adj. Care subzistă, care se menține. [Cf. fr.
subsistant].
subzistent (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBZISTÉNT, -Ă adj. care subzistă, care se menține, durează. (< fr.
subsistant)
subzistent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subzistént adj. m.,
pl. subzisténți; f. subzisténtă, pl. subzisténtesubzistent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBZISTÉNT, -Ă, subzistenți, -te, adj. Care subzistă, care se menține, care rămâne. — După
fr. subsistant.