subtemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBTÉMĂ, subteme, s. f. Temă subordonată unei teme principale; diviziune a unei teme. –
Sub1- + temă.subtemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBTÉMĂ s. f. temă care derivă și se subordonează unei teme principale. (< sub- + temă)
subtemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBTÉMĂ, subteme, s. f. Temă subordonată unei teme principale; diviziune a unei teme. —
Sub1- +
temă.