subtangentă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBTANGÉNTĂ, subtangente, s. f. (
Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și intersecția tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor. –
Sub1- + tangentă (după
fr. sous-tangente).subtangentă (Dicționar de neologisme, 1986)SUBTANGÉNTĂ s.f. (
Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor. [<
sub- +
tangentă, după fr.
sous-tangente].
subtangentă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBTANGÉNTĂ s. f. (mat.) segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor. (după fr.
sous-tangente)
subtangentă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subtangéntă s. f.,
g.-d. art. subtangéntei; pl. subtangéntesubtangentă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBTANGÉNTĂ, subtangente, s. f. (
Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și intersecția tangentei la curbă în acest punct cu axa absciselor. —
Sub1^- +
tangentă (după
fr. sous-tangente).