subsuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSUMÁ, subsumez, vb. I.
Tranz. A introduce o noțiune mai restrânsă în sfera alteia mai largi; a include, a încadra, a subordona. – Din
fr. subsumer.subsuma (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSUMÁ vb. I. tr. A include, a încadra, a subordona o noțiune în sfera altei noțiuni mai largi. [< fr.
subsumer].
subsuma (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSUMÁ vb. tr. a include, a subordona o noțiune în sfera altei noțiuni mai largi. (< fr.
subsumer)
subsuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subsumá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
subsumeázăsubsuma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSUMÁ, subsumez, vb. 1.
Tranz. A introduce o noțiune mai restrânsă în sfera alteia mai largi; a include, a încadra, a subordona. — Din
fr. subsumer.