subsidiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSÍDIU, subsidii, s. n. Ajutor bănesc acordat (de stat) în unele țări unei persoane, unei instituții etc. – Din
fr. subside, lat. subsidium.subsidiu (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSÍDIU s.n. (
Depr.; de obicei la pl.) Ajutor, subvenție în bani dată în regimurile capitaliste unei persoane, unei instituții etc. [Pron.
-diu. / cf. fr.
subside, lat.
subsidium].
subsidiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSÍDIU s. n. subvenție. (< fr.
subside, lat.
subsidium)
subsidiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subsídiu [
diu pron. diu]
s. n.,
art. subsídiul; pl. subsídii, art. subsídiile (-di-i-)subsidiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subsidiu n.
1. impozit scos în anumite împrejurări;
2. ajutor în bani.
subsidiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSÍDIU, subsidii, s. n. Ajutor bănesc acordat (de stat) în unele țări unei persoane, unei instituții etc. — Din
fr. subside, lat. subsidium.subsidiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*subsídiŭ n. (lat.
subsidium, trupă de rezervă, d.
sub, supt, și
sedére, a ședea). Ajutor (sprijin) în banĭ:
ĭ-a trimes un subsidiŭ. V.
stipendiŭ.