subsecvent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSECVÉNT, -Ă, subsecvenți, -te, adj. (Rar) Care urmează după ceva;
p. ext. care rezultă din ceva. – Din
fr. subséquent, lat. subsequens, -ntis.subsecvent (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSECVÉNT, -Ă adj. (
Rar) Care urmează, care vine după (ceva); (
p. ext.) care decurge din... [< fr.
subséquent, cf. lat.
subsequens].
subsecvent (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSECVÉNT, -Ă adj. 1. care urmează, care vine după...; (p. ext.) care decurge din... 2. (despre un curs de apă, o depresiune) dezvoltat la piciorul unui relief monoclinal, perpendicular pe direcția de înclinare a straturilor. (< fr.
subséquent, lat.
subsequens)
subsecvent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subsecvént adj. m.,
pl. subsecvénți; f. subsecvéntă, pl. subsecvéntesubsecvent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSECVÉNT, -Ă, subsecvenți, -te, adj. Care urmează după ceva;
p. ext. care rezultă din ceva. — Din
fr. subséquent, lat. subsequens, -ntis.