subsecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSÉCȚIE, subsecții, s. f. Subdiviziune a unei secții, într-o întreprindere. –
Sub1- +
secție.subsecție (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSÉCȚIE s.f. Subdiviziune a unei secții (într-o întreprindere). [Gen.
-iei. / <
sub- +
secție].
subsecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSÉCȚIE s. f. subdiviziune a unei secții. (< engl.
subsection)
subsecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subsécție (-ți-e) s. f.,
art. subsécția, g.-d. art. subsécției; pl. subsécții, art. subsécțiile (-ți-i-)subsecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSÉCȚIE, subsecții, s. f. Subdiviziune a unei secții, într-o întreprindere. —
Sub1- +
secție.