subscriitor (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
subscriitór, subscriitoáre, s.m. și f. (înv.) 1. persoană care semnează o scrisoare, un act, un tratat, o convenție etc.; semnatar, persoană care subscrie. 2. abonat la o publicație.
subscriitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBSCRIITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care subscrie (II). (după fr. souscripteur)
subscriitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subscriitor m. 1. cel ce iea parte la o subscripțiune; 2. cel ce subscrie o poliță.
subscriitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*subscriitór, -oáre s. (sub- și scriitor). Iscăiitor, cel care subscrie pe o poliță, pe o listă de subscriptiune ș. a. – Și subscriptór (după lat.). V. abonat.