subrogatoriŭ - explicat in DEX

subrogatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBROGATÓRIU, -IE, subrogatorii, adj. Care substituie. – Din fr. subrogatoire.

subrogatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBROGATÓRIU, -IE adj. Care substituie. [Pron. -riu. / cf. fr. subrogatoire].

subrogatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBROGATÓRIU, -IE adj. care substituie. (< fr. subrogatoire)

subrogatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subrogatóriu [riu pron. riu] (su-bro-/sub-ro-) adj. m., f. subrogatórie (-ri-e); pl. m. și f. subrogatórii

subrogatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBROGATÓRIU, -IE, subrogatorii, adj. Care substituie. — Din fr. subrogatoire.

subrogatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*subrogatóriŭ, -ie adj. (d. a subroga. Cp. cu rogatoriŭ). Jur. Făcut pin subrogațiune: act subrogatoriŭ. V. surogat.