șubred (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șúbred (-dă), adj. – Fragil, debil, delicat, friabil. Poate din
lat. hýbrĭdus ‹
gr. ύβρίδος, cu
ș ‹
ex-; pentru schimbarea
și ›
șu-, cf. șuera; la relația semantică „hibrid” = „degenerat” este normală,
cf. bastard. Oricum, terminația
-ed nu poate fi decît
lat. -
idus, care nu a fost productivă în
rom.,
cf. lînced, muced, rînced. –
Der. din
sl. šuplĭ „debil”, cu
suf. -ed (Cihac, II, 395; Loewe 40; Weigand,
Jb, XVI, 78) nu pare posibilă. –
Der. șubrezi vb. (a slăbi);
șubrezeală (
var. șubrez(en)ie),
s. f. (fragilitate, debilitate).