subregn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBRÉGN, subregnuri, s. n. Subdiviziune principală a unui regn în sistematica științelor naturii. –
Sub1- +
regn.subregn (Dicționar de neologisme, 1986)SUBRÉGN s.n. Unitate mai mică decât regnul. [<
sub- +
regn, cf. it.
sottoregno].
subregn (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBRÉGN s. n. (biol.) categorie sistematică mai mică decât regnul. (după fr.
sous-règne)
subregn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subrégn s. n.,
pl. subrégnurisubregn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBRÉGN, subregnuri, s. n. Subdiviziune principală a unui regn în sistematica științelor naturii. —
Sub1- +
regn.