submulțime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBMULȚÍME, submulțimi, s. f. (
Mat.) Mulțime de elemente care aparțin unei mulțimi date. –
Sub1- +
mulțime.submulțime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)submulțíme s. f.,
g.-d. art. submulțímii; pl. submulțímisubmulțime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBMULȚÍME, submulțimi, s. f. (
Mat.) Mulțime de elemente care aparțin unei mulțimi date. —
Sub1- +
mulțime.