subminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBMINÁRE, subminări, s. f. Acțiunea de
a submina și rezultatul ei. ♦ Acțiune conspirativă întreprinsă împotriva ordinii sociale și politice oficiale, în vederea instaurării unui nou regim politic; subversiune. –
V. submina.subminare (Dicționar de neologisme, 1986)SUBMINÁRE s.f. Acțiunea de a submina și rezultatul ei. ♦ (
Geol.) Formarea de nișe la baza unor abrupturi și versanți, care provoacă surparea acestora. [<
submina].
subminare (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a submina. 2. (geol.) formarea de nișe la baza unor abrupturi și versante, care provoacă surparea acestora. (< submina)
subminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)submináre s. f.,
g.-d. art. subminắrii; pl. subminắrisubminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBMINÁRE, subminări, s. f. Acțiunea de
a submina și rezultatul ei. ♦ (
Jur.)
Subminarea puterii de stat = infracțiune care constă în acțiuni armate sau orice alte acțiuni violente săvârșite de un grup de persoane, de natură a slăbi puterea de stat.
Subminarea economiei naționale = infracțiune care constă în fapta unei persoane (sau a unui grup de persoane) care împiedică, prin diferite mijloace, desfășurarea activității normale a economiei naționale, aducând grave prejudicii acesteia. —
V. submina.