subiectivitate - explicat in DEX

subiectivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBIECTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi subiectiv (2); atitudine subiectivă, părtinitoare față de cineva sau de ceva; subiectivism (2). – Subiectiv + suf. -itate (după fr. subjectivité).

subiectivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBIECTIVITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este subiectiv; atitudine subiectivă. 2. (Fil.) Însușirea de a fi subiectiv; tot ceea ce aparține subiectului. [Pron. -bi-ec-. / cf. fr. subjectivité].

subiectivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBIECTIVITÁTE s. f. 1. atitudine subiectivă (3). 2. (fil.) caracter subiectiv (1); totalitatea fenomenelor psihice. 3. tot ceea ce aparține subiectului (II, 1). (< fr. subjectivité)

subiectivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subiectivitáte (-biec-) s. f., g.-d. art. subiectivitắții

subiectivitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subiectivitate f. calitatea celor subiective: subiectivitatea poetului.

subĭectivitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*subĭectivitáte f. (d. subĭectiv). Calitatea de a fi subiectiv: subĭectivitatea artiștilor.

subiectivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBIECTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi subiectiv (2); atitudne subiectivă, părtinitoare față de cineva sau de ceva; subiectivism (2). — Subiectiv + suf. -itate (după fr. subjectivité).