subiectiva - explicat in DEX

subiectiva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBIECTIVÁ, subiectivez, vb. I. Tranz. A prezenta, a înfățișa ceva în felul sau personal; a imprima un caracter personal unei acțiuni. – Din fr. subjectiver.

subiectiva (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBIECTIVÁ vb. I. tr. A înfățișa, a prezenta (ceva) în felul său personal de a privi; a da un caracter personal; subiectiviza. [Pron. -bi-ec-. / cf. fr. subjectiver].

subiectiva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBIECTIVÁ vb. tr. a înfățișa, a prezenta (ceva) în felul său personal; a da un caracter personal. (< fr. subjectiver)

subiectiva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subiectivá (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 subiectiveáză

subiectiva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBIECTIVÁ, subiectivez, vb. I. Tranz. A prezenta, a înfățișa ceva în felul său personal; a imprima un caracter personal unei acțiuni. — Din fr. subjectiver.