subarmonică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBARMÓNICĂ, subarmonice, s. f. (
Fiz.) Componentă a unei vibrații complexe, a cărei frecvență este un submultiplu al frecvenței armonicii principale. – După
fr. sous-harmonique.subarmonică (Dicționar de neologisme, 1986)SUBARMÓNICĂ s.f. (
Fiz.) Componentă armonică a unei mărimi periodice. [După fr.
sous-harmonique].
subarmonică (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBARMÓNICĂ s. f. (fiz.) componentă armonică a unei mărimi periodice. (după fr.
sous-harmonique)
subarmonică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subarmónică (su-bar-/sub-ar-) s. f.,
g.-d. art. subarmónicii; pl. subarmónicesubarmonică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBARMÓNICĂ, subarmonice, s. f. (
Fiz.) Componentă a unei vibrații complexe, a cărei frecvență este un submultiplu al frecvenței armonicii principale. — După
fr. sous-harmonique.