subasment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBASMÉNT, subasmente, s. n. (
Arh.) Partea inferioară a unei construcții pe care se sprijină (aparent) toată clădirea; soclu. – Din
fr. soubassement.subasment (Dicționar de neologisme, 1986)SUBASMÉNT s.n. (
Arhit.) Parter care formează un fel de soclu în raport cu fațada. [< fr.
soubassement].
subasment (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBASMÉNT s. n. 1. parte inferioară a unei construcții care formează fundația. 2. bază, fundament; soclu. (< fr.
soubassement)
subasment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBASMÉNT, subasmente, s. n. (
Arh.) Partea inferioară a unei construcții pe care se sprijină (aparent) toată clădirea; soclu. — Din
fr. soubassement.