subțirime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBȚIRÍME s. f. Însușirea de a fi subțire. –
Subțire +
suf. -ime.subțirime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subțiríme s. f.,
g.-d. art. subțirímiisubțirime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subțirime f. însușirea lucrurilor subțiri.
subțirime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBȚIRÍME s. f. Însușirea de a fi subțire. —
Subțire +
suf. -
ime.