subția (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBȚIÁ, subțiez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni mai subțire (
I 1). ◊
Expr. (
Tranz.)
A-și subția buzele (sau
gura) = a-și strânge buzele, făcându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor. ♦
Tranz. (Despre îmbrăcăminte) A face ca cel care o poartă să pară mai zvelt, mai slab.
2. Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puțin concentrat, mai puțin dens; a dilua.
3. Tranz. A face ca glasul să aibă un timbru mai subțire, mai înalt.
4. Refl. Fig. (Despre oameni și despre însușirile sau manifestările lor; adesea
ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [
Pr.:
-ți-a] –
Lat. subtiliare.subția (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)subțiá (-iéz, -át), vb. –
1. A face subțire, a slăbi, a se trage. –
2. A cizela, a rafina. –
3. A dilua, a face mai deschisă o culoare. –
Var. supția. Lat. subtῑlĭāre (Densusianu,
Hlr., 166; Pușcariu 1669; REW 8398),
cf. it. sottigliare. Cf. subțire.subția (Dicționar de argou al limbii române, 2007)subția, subțiez v. r. (iron.) a deveni mai rafinat / mai civilizat / mai fin; a se rafina, a se cultiva
subția (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subțiá (a ~) (-ți-a) vb.,
ind. prez. 3
subțiáză, 1
pl. subțiém (-ți-em); conj. prez. 3
să subțiéze; ger. subțiínd (-ți-ind)subția (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBȚIÁ, subțiez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni mai subțire (
I 1).
Expr. (
Tranz.)
A-și subția buzele (sau
gura) = a-și strânge buzele, facându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor. ♦
Tranz. (Despre îmbrăcăminte) A face ca silueta celui care o poartă să pară mai zveltă, mai subțire.
2. Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puțin concentrat, mai puțin dens; a dilua.
3. Tranz. A face ca glasul să aibă un timbru mai subțire, mai înalt.
4. Refl. Fig. (Despre oameni și despre însușirile sau manifestările lor; adesea
ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [
Pr.: -
ți-a] —
Lat. subtilare.subțià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subțià v.
1. a face mai subțire;
2. fig. a se rafina:
acum lumea s’a subțiat. [Lat. *SUBTILIARE (din SUBTILIS)].