subînțelege - explicat in DEX

subînțelege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub¹- + înțelege (după fr. sous-entendre).

subînțelege (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBÎNȚELÉGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțelég. / < sub- + înțelege, după fr. sousentendre].

subînțelege (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBÎNȚELÉGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre)

subînțelege (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subînțelége (a ~) (su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțelég, 1 pl. subînțelégem, perf. s. 1 sg. subînțeleséi, 1 pl. subînțeléserăm; part. subînțelés

subînțelege (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subînțelege v. a nu exprima, în vorbire sau scriere, tot ce avem în minte.

subînțelege (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBÎNȚELÉGE, subînțeleg, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. — Sub¹- + înțelege (după fr. sous-entendre).