sturz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de pădure de talie mică, cu cioc conic și puternic, cu pene brune pe spate și albe-gălbui (cu pete brune) pe piept, care se hrănesc cu insecte, viermi, fructe etc.
(Turdus). – Refăcut din
pl. turdi (<
lat. turdus, influențat probabil de
lat. sturnus).sturz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sturz (-zi), s. m. – Păsări din genul Turdus (Turdus musicus, T. viscivorus). –
Mr. sturdzu. Lat. tŭrtus (Pușcariu 1665; REW 8999). Ipoteza unei contaminări cu
sturnus, pentru a explica pe
s- (REW) nu pare necesară; și mai puțin forma *
turdĕus (Pușcariu), pentru a-l explica pe
z, care vine de la
pl. (Byck-Graur 26;
cf. Geheeb 41).
sturz (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)sturz, -i, (sturdz), s.m. – (ornit.) Pasăre călătoare cu pene galbene și negre; grangur. Termen atestat în Ieud, Dragomirești, Moisei și Borșa (ALR 1973: 602). – Lat. turdus.
sturz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sturz s. m.,
pl. sturzisturz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sturz m. pasăre din ordinul cântărețelor cu o carne excelentă (
Turdus pilaris). [Lat.
tordus (cu
s protetic): forma
sturz e abstrasă din plural].
sturz (Dicționaru limbii românești, 1939)sturz m., pl.
jĭ (lat
tŭrdus, a. î., ca
strujan, din
turjan; it sp. pg.
tordo, pv. [de unde și fr.]
tourd. Sturz e o formă scoasă din pl. pmt.
sturzĭ. Cp. cu
frunză). O pasăre din neamu merleĭ, dar ceva maĭ mare cu pene pestrițe albe și năhutiĭ (
turdus viscivorus și
músicus). V.
brighecĭ, cocoșar și
graur.sturz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de pădure de talie mică, cu cioc conic și puternic, cu pene brune pe spate și albe-gălbui (cu pete brune) pe piept, care se hrănesc cu insecte, viermi, fructe etc. (
Turdus). — Refăcut din
pl. turdi (<
lat. turdus, influențat probabil de
lat. sturnus).