șturț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTURȚ, șturțuri, s. n. (
Reg.)
1. Loc unde se depozitează minereul care urmează să fie prelucrat sau deșeurile;
p. ext. materialul depozitat în acest loc.
2. Semifabricat plat care reprezintă un stadiu intermediar între placa-semifabricat și tabla subțire. – Din
germ. Sturz.