studiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUDIÉRE s. f. Acțiunea de
a (se) studia și rezultatul ei. [
Pr.:
-di-e-] –
V. studia.studiere (Dicționar de neologisme, 1986)STUDIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) studia și rezultatul ei; învățare, studiu. [Pron.
-di-e-. / <
studia].
studiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)studiére (-di-e-) s. f.,
g.-d. art. studiériistudiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUDIÉRE s. f. Acțiunea de
a (se) studia și rezultatul ei. [
Pr.: -
di-e-] —
V. studia.