stridor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRIDÓR s. n. (
Med.) Zgomot șuierător al respirației, specific în cazuri de spasm sau de obstrucție a laringelui. – Din
lat.,
fr. stridor.stridor (Dicționar de neologisme, 1986)STRIDÓR s.n. (
Liv.) Sunet aspru, ascuțit. ♦ Respirație șuierătoare. [< fr.
stridor, cf. lat.
stridor – șuierat].
stridor (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRIDÓR s. n. sunet aspru, ascuțit. ◊ respirație șuierătoare produsă de o deformație congenitală a laringelui. (< lat., fr.
stridor)
stridor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stridór s. n.stridor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRIDÓR s. n. (
Med.) Zgomot șuierător al respirației, specific în cazuri de spasm sau de obstrucție a laringelui. —
Din lat.,
fr. stridor.