streptomicină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STREPTOMICÍNĂ, streptomicine, s. f. Substanță antibiotică sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, extrasă dintr-o specie de mucegai, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). – Din
fr. streptomycine.streptomicină (Dicționar de neologisme, 1986)STREPTOMICÍNĂ s.f. Substanță antibiotică cristalizată, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). [< fr.
streptomycine].
streptomicină (Marele dicționar de neologisme, 2000)STREPTOMICÍNĂ s. f. antibiotic dintr-o ciupercă microscopică, cu acțiune bacteriostatică și bactericidă, folosit în tratamentul tuberculozei, meningitelor, septicemiilor etc. (< fr.
streptomycine)
streptomicină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)streptomicină s. f. sg. (glum.) coniac.
streptomicină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)streptomicínă s. f.,
g.-d. art. streptomicíneistreptomicină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STREPTOMICÍNĂ s. f. Substanță antibiotică sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, extrasă dintr-o specie de mucegai, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). — Din
fr. streptomycine.