stresa (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRESÁ vb. tr. a produce stres (1). (< fr.
stresser)
stresa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*stresá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
streseázăstresa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRESÁ, stresez, vb. I.
Tranz. A produce stres; a tulbura, a deregla organismul uman din cauza unui stres. ♦ A supune ființa umană unui stres, tulburând-o, angoasând-o. ◊
Refl. S-a stresat. — Din
fr. stresser.