strepezi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STREPEZÍ, strepezesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) produce o senzație de iritare neplăcută în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [
Var.:
sterpezí, vb. IV] – Probabil
lat. *extorpidire (<
torpidus).
strepezi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)strepezí (-zésc, -ít), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. –
Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din
strepede, ca
sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la
hormiga; sau din
lat. interpedῑre „a se prinde” (
cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *
exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu
a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din
sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din
lat. stupidῑre (Crețu 371); din
strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din
lat. *
extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din
serpidus ‹
lat. serpĕre, prin intermediul
alb. štrep (Philippide, II, 734); din
it. strapazzare „a maltrata”,
cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (
ALR, I, 90). –
Der. strepezeală, s. f. (iritare a dinților).
strepezi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)strepezí, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX).
strepezi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strepezí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. strepezésc, imperf. 3
sg. strepezeá; conj. prez. 3
să strepezeáscăstrepezi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STREPEZÍ, strepezesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) produce o senzație de iritare neplăcută în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [
Var.:
sterpezí vb. IV] — Probabil
lat. *
extorpidire (<
torpidus).
strepezì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strepezì v. se zice de starea bolnavă a gingiilor provocată de influența unor sucuri acre (dinții strepezesc când se mănâncă mere acre sau necoapte):
părinții mănâncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții. CR. [Derivat dela
strepede: lit. a se înăcri ca strepedea].