strepede (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)strépede (-zi), s. m. – Vierme de brînză, larva de la Piophila casei. –
Megl. strépii. Origine incertă. Pare un
der. din
lat. trĕpĭdus, cf. treapăd (Tiktin). Este de presupus că
pl. strepezi ar fi dus la un
sing. analogic
*strepeză, de la care, prin regresiune, s-ar putea explica rezultatul din
megl. și
alb. štrep, considerîndu-se -
ză drept
suf. Semantic, se explică prin ideea de mîncărime sau de mișcare agitată. –
Der. din
sl. črŭvĭ „vierme” (Cihac, II, 373), direct sau prin intermediul
alb., nu este posibilă.
Cf. Byck-Graur 26; Rosetti, II, 122.
strepede (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strepede m. vierme ce se tace mai ales în oțet. [Cf. albanez ȘTREP, vierme].
strepede (Dicționaru limbii românești, 1939)strépede m., pl.
zĭ (cp. cu lat.
tripidus, tremurător, agitat, ca
répede din
rápidus. Cp. și cu alb.
štrep, strepede).
Vest. Un fel de verme (larvă) care se face în brînză orĭ în slănină (
phióphila cásei și
dermestes lardarius). – În Bz. și
strapézĭ (pl.):
Bună-ĭ brînza cu strapizĭ: Cum mănîncĭ, și verșĭ (P. P.). Se numește și
cîșiță. Cp. cu
repede, s. m.