streliț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRELÍȚ, streliți, s. m. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. – Din
rus. streleț.streliț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)strelíț (-ți), s. m. – Soldat dintr-un corp de infanterie rusă.
Sl. strĕlĭcĭ (Tiktin).
Sec. XVIII.
streliț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strelíț s. m.,
pl. strelíți streliț (Dicționaru limbii românești, 1939)strelíț m. (rus.
strĭeléc, arcaș, d.
strĭelá, săgeată. V.
pistreală). Pl. Un corp de infanterie rusească care forma garda țarilor, organizat de Ivan cel Groaznic la 1545 și desființat de Petru cel Mare la 1705.
streliț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRELÍȚ, streliți, s. m. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. — Din
rus. streleț.