strață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÁȚĂ, strațe, s. f. Registru în care se înscriu toate operațiile economice ale unei întreprinderi, într-o formă nesistematizată din punct de vedere contabil. – Din
germ. Strazze.strață (Dicționar de neologisme, 1986)STRÁȚĂ s.f. Registru contabil în care se înscriu toate operațiile economice ale unei întreprinderi. [< it.
strazza, germ.
Strazze].
strață (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRÁȚĂ s. f. registru contabil în care se înregistrează toate operațiile economice și financiare ale unei întreprinderi. (< germ.
Strazze)
strață (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stráță (-țe), s. f. – Registru cu însemnări cotidiene.
Germ. Strazze „ciornă” (Candrea).
strață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stráță s. f.,
g.-d. art. stráței; pl. stráțestrață (Dicționaru limbii românești, 1939)stráță și
ștráță f., pl.
e (germ.
strazze).
Com. Mîna curentă. V.
mînă.strață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRÁȚĂ, strațe, s. f. Registru în care se înscriu toate operațiile economice ale unei întreprinderi, într-o formă nesistematizată din punct de vedere contabil. — Din
germ. Strazze.