stratagemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRATAGÉMĂ, stratageme, s. f. 1. Procedeu întrebuințat în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic.
2. Șiretlic, vicleșug, tertip. – Din
fr. stratagème.stratagemă (Dicționar de neologisme, 1986)STRATAGÉMĂ s.f. 1. Manevră folosită în război pentru a înșela pe inamic.
2. Șiretlic, șiretenie, tertip, manieră ingenioasă. [Cf. fr.
stratagème, it.
stratagemma, lat., gr.
strategema].
stratagemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRATAGÉMĂ s. f. 1. manevră ingenioasă folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. șiretlic, vicleșug, tertip. (< fr.
stratagème, lat., gr.
stratagema)
stratagemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stratagémă s. f.,
g.-d. art. stratagémei; pl. stratagémestratagemă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stratagemă f.
1. viclenie de râsboiu;
2. fig. fineță, subtilitate.
stratagemă (Dicționaru limbii românești, 1939)*stratagémă f., pl.
e (fr.
stratagème, lat.
strategéma, d. vgr.
stratégema). Manevră falsă p. a înșela un dușman în războĭ.
Fig. Înșelăciune p. a prinde un adversar:
stratagema polițiiĭ reuși. V.
cacealma.stratagemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRATAGÉMĂ, stratageme, s. f. 1. Procedeu întrebuințat în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic.
2. Șiretlic, vicleșug, tertip. — Din
fr. stratageme.