strat - explicat in DEX

strat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură (pentru a o acoperi) sau între alte două suprafețe de altă natură (pentru a le despărți). 2. Fâșie compactă dintr-o materie, aflată în interiorul unei mase de natură diferită. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compoziție relativ omogenă, care se găsește, sub forma unei pânze, între alte depozite. 3. Influență externă exercitată asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasă socială; categorie, pătură socială. 5. Fâșie de pământ, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fâșie de pământ împreună cu vegetația respectivă. 6. (Pop.) Culcuș, așternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, așternut pentru oameni. 8. Nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul puștii. [Pl. și: strate] – Lat. stratum.

strat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
strat (straturi), s. n. – 1. Pat, culcuș. – 2. Pat de paie, resturi de paie. – 3. Înveliș, glazură. – 4. Pătrat, fîșie de pămînt în grădină sau în livadă. – 5. Bază, fundament. – 6. (Înv.) Suport. – 7. (Banat) Organul genital al vacii. Lat. stratum (Tiktin; REW 8292), cf. v. it. strato, prov. estrat, sp., port. estrado. – Der. neol. stratifica, vb.; stratificați(un)e, s. f.

strat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!strat s. n., pl. stráturi/(geol.) stráte

strat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strat n. 1. așternutul vitelor în coșar; 2. culcuș de fiare; 3. pătul de gunoiu sau de graminee: strat de legume, strat de flori; 4. patul puștei: ridică stratul în aer AL.; 5. masa sau albia teascului. [Vechiu-rom. strat, pat = lat. STRATUM, întindere, acoperemânt de pat, pat].

strat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strat n. 1. pătură de colori sau de metale: strat de argint; 2. pături suprapuse din cari se compune un teren: un strat de nisip, de zăpadă.

strat (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) strat n., pl. urĭ (lat stratum, așternut, covor, drum pavat, d. stérnere, a așterne. V. altern, con- și pro-stern, stradă). Vechĭ. Pat, culcuș. Azĭ. Așternut de paĭe p. vite și (iron.) și despre oamenĭ (în Munt. streat): strînge-țĭ streatu, leneșule! Culcuș de porc sălbatic orĭ și de altă feară (V. covru, stroh). Locușor acoperit cu ĭarbă: într’o leasă de mărăcĭunĭ, un ĭepure pe strat (Șez. 32, 76). Așternut de pămînt (orĭ rldicătură de pămînt despărțită pin cărărĭ) în care se seamănă florĭ saŭ legume (în sud brazdă). Patu (lemnu) puștiĭ. Piedestal, platformă, masă grea pe care se sprijină o mașină, un teasc ș. a. Neol. Pătură: tingirile se spolesc acoperindu-le c’un strat de cositor apa s’a scurs pin stratu de nisip, a nins și s’a depus un strat de zăpadă.

strat (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) strat n. (bg. srĭeda și strĭeda, mijloc, centru, ceĭa ce Românu, nelnțelegînd ce’nseamnă, a prefăcut în strat. V. stretenie). Numaĭ în Strat de Rusaliĭ orĭ Stratu Rusaliilor (sud), o sărbătoare băbească între Paște și Rusaliĭ (a patra Joĭe după Paște).

strat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Strat (Ioan) m. economist și om de Stat român (1836-1876).

strat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură (pentru a o acoperi) sau între alte două suprafețe de altă natură (pentru a le despărți). 2. Fâșie compactă dintr-o materie, aflată în interiorul unei mase de natură diferită. 3. Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compoziție relativ omogenă, care se găsește, sub forma unei pânze, între alte depozite. 4. Influență externă exercitată asupra unei limbi date. 5. Fig. Parte dintr-o clasă socială; categorie, pătură socială. 6. Fâșie de pământ, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fâșia de pământ împreună cu vegetația respectivă. 7. (Pop.) Culcuș, așternut pentru animale. 8. (Pop.) Pat, așternut pentru oameni. 9. Nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte; postament. 10. Patul puștii. [Pl.: (3) strate] — Lat. stratum.