stras (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRAS, strasuri, s. n. Sticlă de diferite forme poliedrice, șlefuită pe fețe, care conține plumb, folosită ca imitație de pietre prețioase pentru podoabe; obiect de podoabă făcut din asemenea bucăți de sticlă. [
Var.:
ștras s. n.] – Din
fr. strass, germ. Strass.stras (Dicționar de neologisme, 1986)STRAS s.n. Substanță sticloasă care imită diamantul și alte pietre prețioase. [Pl.
-suri. / < fr.
strass, cf.
Strass – numele inventatorului].
stras (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRAS s. n. substanță sticloasă care imită diamantul și alte pietre prețioase. (< fr.
strass, germ.
Strass)
stras (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!stras/ștras s. n.,
pl. strásuri/ștrásuristras (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stras n. compozițiune ce imitează diamantul.
stras (Dicționaru limbii românești, 1939)*stras și
ștras n., pl.
urĭ (germ.
stras, după numele unul gĭuvaĭergiŭ care a răspîndit moda strasurilor în sec. XVIII). Diamant fals (făcut din silicat de potasă și din plumb).
stras (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRAS, strasuri, s. n. Sticlă de diferite forme folosită ca imitație de pietre prețioase pentru podoabe; obiect de podoabă făeut din asemenea bucăți de sticlă. [
Var.:
ștras s. n.] — Din
fr. strass, germ. Strass.