strâmtoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦
P. gener. Loc îngust.
2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate.
3. Faptul de a fi strâmt.
4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). –
Strâmt +
suf. -oare.