strâmbătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂMBĂTÚRĂ, strâmbături, s. f. 1. Faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feței; strâmbet. ♦ Imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦
Fig. Fandoseală, sclifoseală.
2. (
Concr.) Obiect strâmb, încovoiat. –
Strâmba +
suf. -ătură.