străluci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂLUCÍ, strălucesc, vb. IV.
Intranz. 1. A luci puternic, a răspândi, a emite, a reflecta o lumină vie. ♦ A scânteia, a sclipi. ♦
P. anal. A părea că răspândește lumină datorită albeții, curățeniei.
2. Fig. (Despre oameni) A se remarca, a se distinge în mod deosebit, a face o puternică impresie (prin calitățile sale). –
Stră +
luci.