strașină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÁȘINĂ s. f. v. streașină.strașină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stráșină (-ni), s. f. –
1. Marginea care iese în afara acoperișului. –
2. Husă, apărătoare, copertină. –
3. Acoperiș. –
4. Bor de pălărie. –
Var. stre(a)șină și
der. Sl.,
cf. bg.,
slov.
strešina, din
sl. strĕcha, ostrĕšije (Miklosich,
Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 232; Tiktin; Iordan,
Dift., 150; Conev 80). –
Der. strășini, vb. (a pune streașină);
înstrășinat, adj. (acoperit).
strașină (Dicționaru limbii românești, 1939)stráșină, V.
streșină.strașină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRÁȘINĂ s. n. v. streașină.