stomah (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOMÁH s. n. v. stomac.stomah (Dicționaru limbii românești, 1939)*stomáh n., pl.
urĭ (ngr.
stomáhi, d. vgr.
stómahos, de unde vine lat.
stómachus, it.
stómaco, fr.
estomac; vsl.
stomahŭ. Cp. cu
splină). O umflătură în aparatu digestiv în care se așează mîncarea și se mistuĭe:
stomahu rumegătoarelor are patru despărțiturĭ. A avea stomah de struț, a avea stomah foarte sănătos.
A nu-l avea pe cineva la stomah, a nu-țĭ plăcea, a-l urî. – Pop.
-ag. V.
chișcă.stomah (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOMÁH s. n. v. stomac.