stoichiometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOICHIOMETRÍE s. f. v. stoechiometrie.stoichiometrie (Dicționar de neologisme, 1986)STOICHIOMETRÍE s.f. v.
stechiometrie.
stoichiometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STOICHIOMETRÍE s. f. parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. (< fr.
stoichiométrie)
stoichiometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stoichiometríe (stoi-chi-o-me-tri-) s. f.,
art. stoichiometría, g.-d. stoichiometríi, art. stoichiometríei stoichiometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOICHIOMETRÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții. [
Pr.: -
chi-o-. —
Var.:
stoechiometríe s. f.] — Din
fr. stoechiométrie.