stogușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STOGUȘÓR,stogușoare, s. n. Diminutiv al lui stog. – Stog + suf. -ușor.
stogușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stogușór (pop.) s. n., pl. stogușoáre
stogușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STOGUȘÓR,stogușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui stog. — Stog + suf. -ușor.