stocastic - explicat in DEX

stocastic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STOCÁSTIC, -Ă, stocastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard. 2. S. f. (Mat.) Aplicare a calculului probabilităților la rezultatele obținute prin statistică. [Var.: stohástic, -ă adj., s. f.] – Din fr. stochastique.

stocastic
STOCÁSTIC ≠ determinist.

stocastic (Dicționar de neologisme, 1986)
STOCÁSTIC, -Ă adj. (Despre fenomene) Care se produce la întâmplare; aleatoriu, întâmplător. ♦ Variabilă stocastică = variabilă probabilistică. [Var. stohastic, -ă adj. / < fr. stochastique, cf. gr. stokhastikos – conjectural, presupus].

stocastic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STOCÁSTIC, -Ă I. adj. întâmplător, aleatoriu. II. s. f. (mat.) folosirea calculului probabilităților pentru punerea în valoare a statisticilor. (< fr. stochastique)

stocastic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stocástic adj. m., pl. stocástici; f. stocástică, pl. stocástice

stocastic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STOCÁSTIC, -Ă, stocastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard. 2. S. f. (Mat.) Aplicare a calcului probabilităților la rezultatele obținute prin statistică. [Var.: stohástic, -ă adj., s. f.] — Din fr. stochastique.